Divertismentul de calitate Vineri, Sep 25 2009 

Intotdeauna cand ma uitam la TV sau citeam un ziar vroiam sa aflu ceva nou si interesant sau pur si simplu sa ma relaxez. Mai bine spus, vroiam sa ma simt castigat macar in vreun fel. Ar fi necinstit sa spun ca nu mai exista divertisment de calitate, dar trebuie sa recunoastem ca emisiuni, filme, articole de ziar bune avem din ce in ce mai putin.

Asa cum ati citit in descrierea mea, eu sunt maniak dupa fotbal, dar si sport in general. Zilele trecute, un bun prieten m-a intrebat daca nu doresc sa contribui la blogul sau(ORA SPORTIVA-VEDETI CA II FAC RECLAMA) cu niste articole. Oferta era foarte apetisanta si chiar aveam idei. Una dintre ele era sa fac analize de meciuri din niste campionate destul de ignorate de ziaristii din Romania: Elvetia(desi are un numar mare de straini-foarte buni de altfel si jucatorii elventieni sunt destul de interesanti), Austria, Rusia, ligi inferioare din Germania, Spania, etc . Mi-am pus problema: „Bun. Eu pierd cateva ore cu documentarea, scriu articolul, dar cine le citeste?”. Am studiat in ultimii 2 ani presa sportiva din Romania si am tras anumite concluzii.

CONCLUZIA DE BAZA

La ora actuala, exista un numar foarte mare de canale de sport la care apar in fiecare zi diferiti jurnalisti foarte populari. Din cauza acestui renume castigat, articolele lor vor fi citite chiar daca unele vor fi destul de plictisitoare. Ce vreau sa spun e ca acesti jurnalisti au o putere mare asupra publicului si se pot folosi de aceasta putere pentru a forma un public foarte informat despre fotbalul din toata lumea. Cu toate aceastea, majoritatea articolelor fac referire la scandaluri, declaratii patetice, relatii amoroase de 10 secunde…Astfel, majoritatea jurnalistilor nu-si folosesc puterea de a forma un public inteligent, bine informat ci unul retardat, ignorant, scandalagiu, iubitor de violenta.

Sportul e doar un exemplu. Aceasta problema o gasim peste tot in mass-media. Divertismentul de calitate este o RESPONSABILITATE, dar multi vad in el doar o modalitate de a face cariera, faima, avere. Am urmarit niste dezbateri foarte interesante pe BBC(FAC RECLAMA SI LA EI) pe diferite subiecte si nu pot sa spun ca limbajul era prea sofisticat, dar se discutau subiecte importante, iar intrebarile si raspunsurile erau foarte inteligente.

In final, vreau sa felicit pe acei jurnalisti care se lupta ca sa aduca ceva in plus prin emisiunile lor!

Initiativa de ajutorare Miercuri, Sep 23 2009 

Acum un an, am citit despre o initiativa a Cubei(care pornise cu ani in urma) prin care se dorea ca diferite state din America Latina, Asia si Africa sa se ajute intre ele. Ce m-a impresionat a fost ideea, dar si numele organizatiei: Organizatia de solidaritate cu oamenii din Asia, Africa si America Latina. Au fost redactate cateva planuri de ajutorare, dar initiativa nu a reusit sa fie ceva atat de puternic cum ar fi trebuit.

La ora actuala, sunt foarte multi oameni care lupta sa invinga diferite probleme, dar din cauza lipsei de fonduri si de solidaritate, eforturile lor sunt de multe ori inutile. Eu cred ca nu e neaparat nevoie sa fim niste oameni extraordinari de bogati sau renumiti ca sa putem da o mana de ajutor. Foarte multe initiative sunt foarte interesante si ar merita sustinere.

Problema numarul unu cu care ne confruntam la acest moment este lipsa de solidaritate. Problema banilor nu e prioritate, dar e un bun pretext de a face nimic.

Vreau sa primesc sugestii pe blogul meu de la toti cei care sunt dornici sa porneasca o initiativa de ajutorare. Voi posta fiecare idee, dar cei interesati trebuie sa aduca detalii…intr-un cuvant-SERIOZITATE.

Multi vor spune ca va fi un miracol daca chestia asta va functiona, dar eu zic: HAIDETI SA FACEM NISTE MIRACOLE!

Precizare Miercuri, Sep 23 2009 

Multi din cei care au citit acest blog poate si-au pus urmatoarea problema: La ce nivel se adreseaza blogul?(national sau mondial)

Blogul face referire la ambele planuri, desi vor fi articole care se vor referi exclusiv la planul national, dar si cazuri in care ma voi referi strict la cel mondial. Sunt destule aspecte ce merita discutate, de multe ori planul national si cel mondial se intersecteaza, dar exista si exceptii.

Sper ca am fost clar in aceasta problema, dar daca vor exista neclaritati, va rog sa lasati comment si va voi raspunde imediat.

Cine creeaza monstrii? Vineri, Sep 18 2009 

Nu este zi in care sa nu vorbim de situatia mizera in care ne afundam din ce in ce mai mult. Discutam neincetat despre cei vinovati si chiar daca avem toate dovezile din lume, facem NIMIC. Suntem satui de cei care ne distrug viata cu lacomia lor(infinita, de altfel) si totusi, nu incercam sa facem ceva.

Cred ca desi discutam zilnic despre mizerie, nu discutam deloc cum am ajuns cu adevarat in situatia asta. Exista aceasta categorie pe care o stim cu totii a hotilor, depravatilor, demagogilor, eu o numesc a NIMICURILOR. Peste tot se spune despre aceasta categorie ca este responsabila de colapsul in care se afla omenirea( nu doar pe plan national ci si pe plan global), dar eu ma intreb cum a ajuns aceasta categorie sa fie „responsabila” pentru ceva. Intotdeauna NIMICURILE  faceau parte din categoria inferioara a societatii si nu pentru ca societatea decidea soarta lor, ei erau cei care isi decideau propria soarta. La celalalt capat, exista si Inalta Societate care era ex. Prin Inalta Societate nu ma refer doar la cei putrezi de bogati si ar fi o mare greseala sa spuneti asa ceva. Inalta Societate era formata de toti care se doreau a fi CEVA. Astazi traim exact opusul caci cei care sunt „responsabili” sunt NIMICURILE, iar cei aflati la nivelurile de jos ale societatii sunt cei care se doresc a fi CEVA.

Cine este vinovat pentru asta? NIMICURILE? NU! Vinovati sunt toti cei care au vazut ce se intampla si au lasat lucrurile asa. Poate ca unii au scuze, dar majoritatea NU. Vinovata pentru toata aceasta situatie este Inalta Societate care a dat gres. Din cauza indiferentei acesteia, astazi, exista tot mai multe NIMICURI si tot mai putini oameni care inca incearca sa fie CEVA. Mai trist si mai infiorator e faptul ca multi din acesti monstruleti nu doar ca li s-a permis sa ajunga la putere, dar au fost si creati de cei din Inalta Societate. Nimic nu e pierdut, dar daca nu va exista dorinta de a indrepta lucrurile, societatea umana este destinata distrugerii totale si ireversibile.

Ce trebuie retinut: cel care se doreste CEVA il va domina mereu pe NIMIC si nu invers, dar fiecare decide ce vrea sa fie. Totusi, nu uitati ca nu e vorba doar de noi ci si de viitoarele generatii…avem dreptul sa stabilim si soarta lor?

Guga Miercuri, Sep 16 2009 

Cu ce isi lasa un om aprenta asupra eternitatii? Am spune ca printr-o descoperire celebra sau poate un bestseller sau chiar prin actiunile savarsite intr-o cariera politica. Despre sportivi se spune ca-si lasa amprenta asupra istoriei prin obtinerea unui trofeu important. Pentru cei mai multi in sport victoria a ajuns sa conteze mai mult decat placerea jocului. Majoritatea sportivilor joaca(cel putin astazi) doar pentru victorie, iar cand aceasta numai apare decid sa se retraga. Lumea tenisului e un exemplu al acestui fapt. Multi jucatori extraordinari, loviti de accidentari, ajung sa nu mai fie asa de gloriosi ca in trecut si renunta. Eu nu as vrea sa fiu dur cu ei caci uneori durerile te fac sa innebunesti. Eu respect decizia fiecaruia, desi as fi inclinat de multe ori sa zic ca acestia renunta prea usor(eu nu sunt sportiv asa ca nu am drept sa critic pe vreunul). Am fost surprins sa vad ca exista si sportivi care ating apogeul carierei, dar sunt loviti de accidentari si totusi incearca sa revina. Ce este si mai remarcabil la ei e ca realizeaza ca probabil nu vor mai ajunge in varf si totusi continua sa joace atat de bine cat pot.

Cel mai bun exemplu nu este nimeni altul decat celebrul Gustavo „Guga” Kuerten. La 22 de ani acesta a socat intreaga lume castigand Roland Garros, dupa ce eliminase trei fosti castigatori ai turneului: Thomas Muster, Yevgeny Kafelnikov si Sergi Bruguera. Supriza fusese atat de mare caci el era la acel moment clasat pe locul 66 in ierarhia mondiala(cea mai joasa pozitie din care a castigat cineva acest turneu). Acesta a fost doar inceputul carierei. La sfarsitul lui 1999 a intrat in top 8 si a luat parte la Turneul Campionilor(destinat celor mai buni 8 jucatori din lume). In 2000 a obtinut cel de-al doilea Roland Garros, iar in 2001 ce de-al treilea si ultimul. Tot in 2001 a castigat Master Series-ul de la Cincinnati. Acest turneu a fost pentru el poate chiar mai important decat cele trei Roland Gaross-uri intrucat el a declarat ca fusese turneul in care jucase cel mai bine. In acest turneu media de clasament a adversarilor pe care i-a intalnit a fost de 13,16, cea mai buna medie de vreodata a unui castigator. Toti adversarii sai au nume erau de renume mondial: Roddick(locul 24 la acel moment),  Haas(22), Ivanisevic(11), Kafelnikov(10), Henman(8) si Rafter(4). Anii 2000-2001 au reprezentat apogeul carierei sale. O dovada a acestui lucru este castigarea turneului de la Cincinnati, Turneul Campionilor in 2000, dar si faptul ca in aceasta perioada, Kuerten a acumulat, in total, 43 de saptamani ca Numarul Unu in clasamentul ATP.

Pentru cei care cred ca Kuerten a avut un drum usor pana a ajunge aici vreau sa spun ca sunteti foarte naivi. Desi a provenit dintr-o familie buna cu o situatie financiara stabila, Kuerten nu a avut parte numai de clipe fericite. Pe cand avea doar opt ani tatal sau a murit in urma unui atac de inima(desi avea numai 41 de ani), in timp arbitra un meci de tennis pentru juniori. Tragedia din familie a continuat cu fratele sau mai mic care la nastere suferise o problema cu lipsa de oxigen si ca urmare suferise leziuni ireversibile pe creier care dusesera la retard mental si dizabilitati fizice. Guga era indurerat de chinurile zilnice pe care le indura fratele sau, astfel ca in 2000 a deschis, impreuna cu familia sa, un centru de ajutorare pentru persoane cu diferite dizabilitati(INSTITUTUL GUGA KUERTEN). Kuerten a donat o mare parte din banii castigati din tenis acestui institut. Din pacate, incepand cu 2002 pentru acesta a aparut o problema la sold. Aceasta problema nu s-a putut rezolva niciodata chiar daca Guga a incercat mai multe operatii si, din aceasta cauza, el nu a mai putut ajunge intre cei mai buni jucatori ai lumii. Cu toate acestea a continuat sa joace, sa lupte, sa incerce si sa spere ca va reveni intre cei mai buni.

Guga a tinut extraordinar de mult la fratele sau, Guilherme Kuerten, pe care l-a avut ca exemplu in viata. Prin fratele sau, Guga spunea ca a invatat sa aprecieze orice lucru in viata(prieteni, o zi la plaja sau o noapte cu luna plina). Acesta ii oferea fratelui sau majoritatea trofeelor pe care le castiga ca suveniruri. Totodata, incerca sa il duca peste tot, dar atat cat se putea. Intr-un interviu acordat in NYTIMES, Guga spunea ca, uneori, il duce pe fratele  sau in locuri in care nimeni nu se asteapta ca un handicapat sa mearga ca petrecerile. Din pacate, sanatatea fratelui sau s-a inrautatit si in Noiembrie 2007 acesta a murit.

Gustavo Kuerten a continuat sa lupte, in ciuda tuturor greutatilor. In 2008, acesta a decis sa-si incheie cariera la turneul care il facuse celebru in toata lumea-Roland Garros. Am urmarit ultimul sau meci si am fost impresionat sa vad ca in ciuda faptului ca numai era la conditia fizica de altcandva, el a continuat sa lupte si chiar a avut niste mingi extraordinare care au adus aminte de cel care fusese odata NUMARUL UNU. Meciul s-a incheiat cu infrangerea sa, dar cu incununarea unei cariere plina de succese. Ca jucator de tenis realizase tot ce putea fi realizat in acel sport. ” First of all thanks a lot. I think I tried my best another time today. I’m the happiest guy in the world because Roland Garros is my life and my love. It’s great that my family is here with me. My trainer Larry. I’m glad I won the event 3 times, but the love you have given me is way more important. It was amazing, thanks a lot”

Acesta nu a fost decat sfarsitul carierei sportive deoarece in Februarie, 2009 a sustinut exmene de admitere la cursurile de drama ale facultatii din orasul sau natal. Desi a avut putin timp la dispozitie si concurenta era mare, Guga a muncit din greu si a fost admis. Impreuna cu mama sa(de profesie asistent social) si cu fratele sau mai mare(agentul lui Guga. El fusese nevoit sa-si incheie cariera de jucator de tenis la moartea tatalui lor pentru a sustine familia) au continuat munca la Institutul Guga Kuerten care astazi ajuta un numar foarte mare de oameni cu diferite probleme(nu am o cifra exacta, dar vorbim de mii de oameni).

Pentru mine, acesti oameni sunt definitia sacrficiului si consider ca am foarte multe de invatat de la ei.

Pentru cei care inca se mai intreaba, un om isi lasa amprenta asupra eternitatii prin faptele bune pe care le face, prin sentimentele de care da dovada si nu prin trofee, inventii sau carti devenite celebre.

Manipularea in politica Marți, Sep 15 2009 

Cei mai multi dintre cei care promit „O LUME MAI BUNA PENTRU TOTI” decid sa se implice in politica caci aici considera ca pot realiza schimbarile promise. Campanii electorale, sustinatori, discursuri, partide cu platforme cat mai apropiate de oameni, toate acestea sunt elemente pe care le cunoastem prea bine.

Asa cum am spus si in postul anterior, lumea este inca plina de inegalitati. Oamenii desi muncesc din greu uneori ajung sa traiasca de pe o zi pe alta. Desi ar trebui sa existe un standard minim de viata foarte multi nu au parte nici macar de atat. Omul este dezgustat de toata viata pe care o are. Deodata aude un discurs puternic in care i se promite o schimbare rapida si radicala. I se spun diferite lucruri: ca statul din care face parte este unul puternic si ca trebuie adus la gloria de altadata. Nu putini sunt aceia care merg si mai departe si ajung sa dea vina pe alte state si populatiile lor pentru saracie si sa arate ca statul lor este superior tuturor celorlalte din lume. Aceste persoane sunt numite populiste. Eu nu am o problema cu populismul, dar am o problema cu cei care se folosesc de sentimentele oamenilor pentru a-si asigura putere si influenta.

Cand omul este inconjurat de mizerie si mizeria devine o parte normala a vietii sale este normal sa inceapa sa spere cand vine cineva si-i spune ca lucrurile se vor schimba in bine. Cei care decid sa vina in fata cu aceste promisiuni isi asuma o mare responsabilitate fata de fiecare om. Ei trebuie sa serveasca orice om care le cere ajutorul si sa nu-l alunge ca pe un nimic.

Cei mai multi care vin in fata au discursuri extraordinare, poarta dezbateri aprinse, oamenii vad asta si decid sa-i sustina si sa-i voteze. Foarte multi ajung in functia dorita si aici au puterea de a schimba lucrurile si a respecte promisiunile  facute. Din pacate, majoritatea nu au avut niciodata intentia de a lupta pentru cei care i-au votat si s-au folosit de patriotismul, onestitatea, loialitatea oamenilor pentru a-si atinge propriile scopuri. Omul vede asta si realizeaza ca nu va iesi din mizeria in care traieste prea devreme. Cu timpul, apar si altii, majoritatea fiind dispusi sa minta pe oricine pentru a ajunge la „cascaval”. Parveniti, demagogi, nenorociti…ii puteti numi asa cum doriti. Acesti oameni au dat la o parte orice valoare a umanitatii lor si sunt dispusi sa treaca peste orice limita doar pentru niste valori materiale.

Ce putem noi face? Ce defineste un om nu este un discurs foarte bine punctat, nu taria vocii si teatrul pe care il joaca. Un om este definit de faptele pe care le face. Daca el doreste sa lupte pentru toti oamenii unui stat, el trebuie sa fi facut macar niste lucruri importante macar pentru cativa oameni (si aici oameni sa nu fie doar prietenii lui bogati sau prietenii lui de pahar). Un candidat trebuie serios studiat si in primul rand, trebuie studiate realizarile sale. Ce fel de realizari? Un centru de ajutorare pentru cateva sute de copii ar fi un exemplu bun.

Totodata, un adevarat politician poate fi nationalist, dar chiar si asa nu are niciun drept sa minta oamenii spunand ca doar statul lor e superior si ca ei sunt superiori tuturor celorlalti. Un adevarat politician nu intoarce oamenii unii impotriva celorlalti. Nu exista romani, unguri, englezi, togolezi, chinezi, exista oameni si intre oameni trebuie sa existe respect, nu ura si razboaie.

Fiecare dintre noi are dreptul de a crede si sustine pe cineva, dar asta ne da si obligatia de a cunoaste cat mai bine acea persoana. Un discurs nu defineste un om, dar mereu putem purta o discutie cu cel care doreste sa lupte pentru noi( si el trebuie sa ne asculte). Nici discutia probabil ca nu este suficienta asa ca nu ne ramane decat sa studiem cu mare atentie viata acelui om, faptele, incercarile si realizarile si atunci vom sti cu adevarat cine este el si daca ne minte sau nu.

Manipularea. Prezentare Luni, Sep 14 2009 

In ultimii ani, unul din subiectele care a facut o valva imensa a fost MANIPULAREA. Pornind de la politica, trecand la religie si terminand cu economia, acest subiect a fost aprig dezbatut in orice tara a lumii (show-uri cu rating urias, bestseller-uri, documentare nominalizate la nenumarate premii, chiar si oameni specializati in studiul Manipularii).

Nu am niciun gand sa plictisesc pe cineva(si mai ales pe mine) cu tot felul de definitii cat mai dificile despre Manipulare numai ca sa par eu destept. Desi se spune ca e un subiect dificil, cred ca majoritatea cunoastem cu ce se mananca.

Totusi, as vrea sa va spun eu cum simt Manipularea. Desi suntem in anul 2009, lumea este inca dominata de inegalitati. Exista oameni care s-au imbogatit usor, exista si oameni care s-au imbogatit prin munca lor, dar si foarte multi oameni care lucreaza din greu doar ca sa traiasca de pe o zi pe alta.  Nu voi face acum o analiza asupra inegalitatilor sociale, dar trebuie conturat fundalul „tabloului”. Fiecare om are anumite standarde,  hobby-uri. Din nefericire, datorita acestor inegalitati fiecare isi restrange standardele, preferintele si hobby-urile in functie de situatia materiala. Probabil ca un muncitor care lucreaza 12-14 ore zilnic nu prea vad cum ar avea timp de un hobby, dar trage din greu pentru a avea un standard cat mai bun al vietii. Sunt si oameni care au o situatie materiala buna de care sunt multumiti. Nu au dorinte de imbogatire caci ei ei considera ca banii, relatiile, influenta nu sunt valori de care au nevoie, dar doresc un standard cat mai bun al vietii. Exista atatea si atatea categorii deoarece suntem o societate cu mentalitati diferite, dar cel putin un lucru il avem in comun-STANDARDUL VIETII. Orice om doreste o locuinta calda, mancare buna, divertisment la televizor, un oras(sat) curat cu drumuri bune, canalizare, conditii demne de un an ca 2009. Un om poate ca nu tine asa de mult la excursii in tot felul de zone ale Pamantului, bijuterii scumpe sau meciuri de golf, dar tine ca dupa o zi de munca grea sa aiba parte de o mancare buna, de o emisiune(film) relaxanta si de un pat cald. Totodata, el tine sa vada ca daca el munceste pe branci si face eforturi si cei care il conduc si il reprezinta fac la fel. Mai important decat atat e ca majoritatea oamenilor doresc sa vada ca valorile lor interioare, convingerile lor sunt onorate si respectate. Situatia reala o stim cu totii mult prea bine.

In astfel de vremuri, mediocre cum ar spune multi, apar diferite persoane cu tot felul de initiative. Parca vin exact la momentul potrivit. Promisiunea lor standard e „O LUME MAI BUNA PENTRU TOTI!”, iar lumea e entuziasmata, plina de sperante. In sfarsit, apare o rezolvare pentru cosmarurile lor zilnice.

Desi unele persoane si-au tinut cuvantul, foarte multe s-au folosit de oameni doar pentru a-si atinge scopurile egoiste.

De ce? Sâmbătă, Sep 12 2009 

Acum un an si ceva, in timp ce urmaream stirile sportive, mi-a sarit in ochi o stire socanta. Intamplarea s-a petrecut la un meci din Liga Nationala de Baschet dintre Pitesti si Targu Mures. Antrenorul echipei din Pitesti fusese suspendat pentru doua etape, astfel ca nu putea sa stea pe banca la acele meciuri. Acesta a stat in tribuna, iar locul sau pe banca fost luat de presedintele clubului. Cu trei minute inaintea finalului, antrenorul a coborat spre banca tehnica si i-a reprosat ca nu face suficienta presiune asupra arbitrilor. Desi, antrenorul spusese un lucru cat se poate de normal (stim cu totii cum se procedeaza in meciurile de NBA, Euroliga, etc.), presedintele a plecat in tribuna dupa antrenor si i-a dat un pumn.

In ultimii doi ani, am incercat sa fiu un adevarat fan al echipelor locale si am mers la meciurile de baschet si handbal. Echipele orasului nu pareau foarte rele si obtinusera rezultate excelente. Desi credeam ca fiind dintr-un oras care iubea sportul, odata, am vazut ca indifernt de adversarul cu care jucam, ultima echipa din campionat sau meci de cupe europene, atmosfera era la fel. Nu puteam sa inteleg de  ce in restul Europei, salile la orice meci sunt neincapatoare si atmosfera incendiara, iar in orasul meu( despre care se spunea ca avea ce mai frumoasa galerie din tara) atmosfera meciului era demna de o biblioteca. Au fost si anumite exceptii, dar prea putine. La un moment dat, am inceput sa bat din palme, sa cant si sa strig, iar lumea se uita la mine ca la nebun. Erau si cazuri in care mi s-a facut observatie ca in fata mea erau doi fani ai echipei adverse si eu le-am cerut sa-si mute „caserola” in sectorul destinat lor. Nu aveam eu ceva personal cu ei, dar nu mi se parea firesc ca ei sa se bucure in fata mea pentru punctele inscrise de echipa lor, dar mai ales pentru greselile echipe noastre. Vreau sa adaug ca nu am fost certat de fanii adversi ci de proprii fani ai echipei locale, niste batranei care se plictisisera sa stea fara sa faca nimic in casa si au vrut sa vada cum e statul fara a face nimic la un meci. Cred ca unicii fani care intelesesera ideea de a face atmosfera la un meci de baschet, handbal fusesera doi batranei, puntintel (mai mult) „afumati”, care cantau, se ridicau la fiecare faza importanta si sarbatoreau fiecare gol, fiecare cos.

Am vrut sa sugerez prin aceste doua povesti o problema destul de neplacuta care incepe sa capete o extindere to mai mare-sutul in dos aplicat celui care vrea sa ajute.

Adesea se spune ca suntem fatalisti, ca intreaga lume e dominata de amorteala. Parerea mea e ca unica problema a lumii e ca incearca sa eticheteze totul ca intr-o bacanie. Fatalisti-ce scuza ideala de a nu face nimic.Nu ar fi grozav sa stam cu totii imbufnati si sa ne blestemam soarta la fiecare 5 secunde? Haideti dupa mine..1,2,3..

In aceasta vara, am trait o experienta care m-a schimbat definitiv. Ca sa fiu succint, am facut o calatorie din orasul meu pana in Bucuresti, iar de acolo pana la Bruxelles pentru a participa la o conferinta internationala. Desi totul parea in regula, am avut mari dificultati. In ciuda lor, calatoria a avut un final fericit nu doar datorita eforturilor mele ci si datorita generozitatii de care au dat dovada niste oameni pe care i-am intalnit pentru prima data in viata mea. Ce m-a impresionat cu adevarat la acesti oameni a fost ca desi nu le cerusem ajutorul, ei au stiut ca am nevoie de el si nu cred ca as fi dus la bun sfarsit calatoria fara ei. Acesti oameni nu doar ca mi-au dat sfaturi, indicatii, dar au fost atat de draguti incat sa-mi faca cinste cu mancare.

Sunt constient ca ar fi putut sa ma ignore si aveau tot dreptul si suficiente motive sa faca acest lucru, dar au decis sa ma ajute. Pentru asta fac ceea ce fac. Daca ei au ales sa ma ajute, ce m-ar impiedica pe mine sa fac la fel?

In primul meu post am criticat grupul celor care au avut puterea de a ajuta la schimbarea lucrurilor in bine, dar nu au facut-o. Ei sunt principalii vinovati, dar si noi ceilalti(in mare parte) avem vina noastra. Am incetat sa mai luptam si am ales acceptarea. Sunt multi oameni care lupta si, cred ca si mai multi care vor sa lupte. Totusi, infrangerile au facut pe cei mai multi sa renunte. Sunt convins ca de multe ori nu iesim castigatori, dar atunci cand o facem e nemaipomenit. Putem stii cand vom iesi invingatori si cand vom pierde? Chiar si cu calcule foarte amanuntite putem totusi pierde. Si pentru asta, renuntam? Nu trebuie sa renuntam in orice situatie vom fi caci fiecare dintre noi va avea momentul sau.

IMPORTANT ESTE SA NU UITAM CA: Fiecare om are dreptul sa-si decida propria soarta, dar cum ramane cu urmasii nostri? Avem oare dreptul de a stabili si pentru ei?

Singura intrebarea care doresc sa incercati sa o raspundeti e daca societatea umana si-a atins apogeul?(argument)

Incepand cu saptamana urmatoare voi incepe o discutie despre-MANIPULARE( politica, religie, terorism, nationalism, etc). Va astept sugestiile!

Sfarsitul inceputului Joi, Sep 10 2009 

„Acesta nu este sfarsitul. Nu este nici macar inceputul sfarsitului. Dar este, probabil, sfarsitul inceputului.”(Winston Churchill, Noiembrie 1942)

Am ales sa deschid blogul printr-un citat, devenit celebru intre timp, din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Acest citat a caracterizat cel mai bine situatia razboiului in Noiembrie, 1942. Pana la acea data razboiul fusese dominat fara probleme de Germania Nazista, un stat care socase lumea intreaga prin victoriile obtinute intr-un timp atat de scurt. Practic, intreaga Europa, cu exceptia Regatului Unit erau supuse acesteia. Mai erau Yugoslavia si Grecia care duceau ofensive, dar nu puteau sa faca fata fortelor Axei. Noiembrie, 1942 a adus primele victorii importante ale Aliatilor. Aceastea au avut loc in Africa, locul din care Aliatii incerceau sa forteze intrarea in Italia. Pana atunci totul parea zadarnic. Dupa aceste victorii, Aliatii nu au mai pierdut deloc.

Am ales acest titlu deoarece consider ca intr-un fel, ne aflam in aceeasi situatie ca acum 67 de ani. Nu are rost sa ne mintim, suntem intr-o situatie foarte dificila. Se spune adesea ca durerea psihica nu se compara cu cea fizica, ca daca esti fizic sanatos doar atat conteaza. Eu consider ca ambele sunt la fel de importante. Astazi, razboaiele aproape ca au incetat , dar durere continua sa existe. Ce bucurie fusese in Septembrie, 1945…lumea probabil credea ca suferinta nu va mai exista. Tot asta au crezut si parintii mei si toti cei care au trait Decembrie, 1989.

Totusi, dupa 20 de ani de pace descoperim ca lucrurile merg pe zi ce trece mai rau, ca visele frumoase se distrug pe zi ce trece…somaj, saracie,  frica,  disperare. Ne uitam la televizor, ascultam radio-ul, citim ziarul si vedem tot felul de interviuri cu diferite asa-zise persoane importante. Vizionam, ascultam, citim si la un moment dat…..incepem sa urlam cu toata puterea. Ne dam seama ca interviul era plin de minciuni si demagogii, dar nu asta ne declanseaza. Continuam…vine un articol despre realizarile unor oameni politici, ce lucruri marete facusera ei. Stim despre ce e vorba si ne dam seama ca aceste „realizari” nu exista sau au fost insusite in mod rusinos. Nici asta nu ne da lovitura si continuam. Urmeaza o stire cum un bogatas a fost achitat desi omorase un copil nevinovat cu masina sub influenta alcoolului. Scarbiti,  dorim sa stingem televizorul, sa inchidem radio-ul, sa aruncam cand ne sare o ultima stire…compania la care lucram a intrat in faliment si va fi nevoita sa disponibilizeze toti angajatii. Imediat realizam ca nu vom mai avea bani pentru a plati pentru tratamentul copilului bolnav….atunci urlam pentru ca suntem cu adevarat disperati.

Este un caz extrem, recunosc, dar un caz care cu siguranta exista. Cum am spus, in lumea mea, nimeni nu vede rostul suferintei.  Poate ca nu avem un copil bolnav, dar nu cred ca nu exista om care sa nu viseze la un lucru special: o excursie, o masina, un obiect anume (pentru care dorim sa muncim si sa-l meritam).

Exista oameni care au primit puterea de a schimba lucrurile in bine, asa-zisi din Inalta Societate care ar fi putut sa ajute in formarea unei tari mai bune. Ar fi fost in interesul comun al tuturor, dar acestia au dat gres. Au preferat lacomia, egoismul, ignoranta, distractiile ieftine, ratingul si faima. Aceste persoane nu sunt decat niste NIMICURI si asa trebuie priviti deoarece ei au ales asta.

Este sfarsitul inceputului pentru ca dupa 20 de ani numai pot pacali pe toti si, cel putin, eu ma voi impotrivi atat cat voi putea. Cred ca sunt multi altii, mai ales cei ca mine din „Noul Val”, cei care numai pot fi manipulati de niste NIMICURI. Eu nu lupt doar impotriva lor, lupt cu mine insumi, in fiecare zi, pentru a nu ma lasa prada manipularilor si ororilor comise de ei.

Eu nu voi rosti numele lor pentru ca asta e treaba voastra-sa trageti concluziile. Acest blog nu este intentionat sa fie patetic si previzibil, este intentionat sa aduca ceva in plus.

Blogul nu va merge pe o politica un post pe zi, dar in fiecare saptama voi incerca sa fie cel putin cinci posturi. Totodata, in fiecare saptama va exista un post special intitulat-„Personalitatea saptamanii”. Subiectele vor fi variate(poate imi dati niste idei).

Sunteti bineveniti cu totii si va astept comment-urile!